Bat clopote de gheaţă, cu sunete reci, de cristal. Bing, bang... Începe slujba lumii noastre, cu mii de preoţi şi milioane de novici... Biserici, catedrale, palate, conace, bordee, împodobite şi luminate, încălzesc zăpada aşternută în sufletele noastre. O vor topită, apoasă şi curgătoare, izvor de iubire cu formă de viaţă. Viscolul şopteşte şuierând, că magi misterioşi au pornit la drum, privind cercetători stelele şi încruntaţi, pământul. Ceva încremeneşte în mintea omenească, în aşteptare. În sufletele noastre se mişcă un prunc nevinovat, născut odată cu fiecare dintre noi, o fiinţa pură şi nemuritoare, pe care o simţim doar o noapte pe an. El este cel care aude primul clopotele de argint, el tresare fericit, privind curios prin ochii noştri. El vede, cum undeva, pe cer, se sfâşâie perdeaua nopţii, lăsând lumina lină să coboare, ca o cale strălucitoare şi neasemuit de fină. El ştie, că pe acest drum de lumină, va veni Pruncul pruncilor, Împăratul inimii, Regele lumii, Fiul lui Dumnezeu.
Bat clopote de gheaţă, vestind apropierea şansei noastre de-a ne lăsa bucuria să stea cu noi la masa de Crăciun.
Fiindcă, toţi ştim cutremurătoarea poveste a celui care vine iar spre noi, să-L primim în suflete şi case, aşezându-L în cel mai cinstit loc. Să nu uităm că-i sărbătoarea Lui şi nu a noastră... Noi, doar trebuie să Îl primim...
Bing, bang...
imi place blogul, mai ales dupa ce ati introdus si un fundal muzical
RăspundețiȘtergere