... Și dacă totul
este dublu, cum să mă supăr pe bietul Tudose că este ipocrit? Eu cred, că în
prostia lui, habar nu are că este doar o biată suprafață limitată de cele două
extreme. Însă, în mintea lui vizitată de puține idei, extremele se ating ca în
matematică: un plus infinit se pupă cu un minus infinit, formând o sferă
perfectă, numită capul lui Tudose. Sau poate, în subconștient, tehuiul ăsta crede
ca și în psihologie, că de la genialitate la nebunie este doar un singur pas,
pe care el însă nu-l va face niciodată...
Tudose e chel. E
slab, ușor cocârjat, are mersul rigid și ține mâinile țepene pe lângă corp. Își
strânge pumnii și îi ascunde pe jumătate în
mânecile hainei, de parcă ar purta mereu un costum de căpătat. De
fiecare dată când îl văd, imaginea lui îmi amintește de corbul din fabula
Corbul și vulpea... Stăpânu’! - așa-l
numesc toți. Ba, câteodată Jupânul, Boss-ul, Șefu’... Iar el? Nu mai poate de
plăcere. Tudose e viclean și are instinct și inteligență de fiară. Este
periculos, pentru că știe să speculeze orice viciu, orice necaz, orice
nevoie... Te-ai apropiat de el? Te miroase de la o poștă și știe de unde să te
apuce pentru a te trânti la pământ. Îl studiez de mai bine de trei ani și
recunosc că și acum este pentru mine un izvor de neprevăzut. Nu pare să facă
vreun efort. Totul apare la el spontan, fără a se preocupa prea mult de
imaginea oribilă de hienă pe care știe foarte bine că o are. Nu are decât un
singur obiectiv – să fie Stăpân !
Roman în lucru
