Am fost şi eu jucăria unui destin care a încercat să-mi replanteze rădăcinile, pe ici, pe colo, prin lumea asta mare. Dar, în zadar... Chiar dacă, la tulpină mi-a fost turnată apă dulce cu parfum de trandafiri, m-a căutat mereu de acasă, un zefir. Şi m-a găsit întotdeauna, chiar zi de zi, fiindcă ramurile mele, la fel ca şi ale tale erau înălţate spre soare. Mărturisesc, că atunci nici nu ştiam... Simţeam doar o apăsare, undeva în dreptul inimii, iar ochii îmi căutau cu lăcomie o singură direcţie. Auzul îmi devenea mai fin, când auzeam un „grai”şi nu un cuvînt, apăram din ce în ce mai ferm, tot ceea ce era legat de ciudata mea ţară. Aveam oroare totuşi de cuvinte mari, fiindcă tot ceea ce simţeam era atât de natural, încât orice lozincă putea deveni stupidă. Am înţeles destul de curând că nu există distanţă între mine şi acel acasă, fiindcă ne conţinem atât de firesc, încât oriunde aş fi fost, eram împreună. Dorul devenise a doua respiraţie... Ca orice bolnav m-am învăţat să trăiesc în concubinaj cu durerea, transformându-mi sufletul într-o sală de concert, unde ocupam ilicit mai multe locuri, pe care aşezam amintiri, imagini, nume, speranţe... Şi ascultam simfonia viselor, mereu aceeaşi şi întotdeauna alta... Am avut însă norocul de-a avea suficientă greutate, pentru a mă reîntoarce cu picioarele pe pământ. Am înţeles că sufletul pribeag nu trebuie confundat cu sufletul liber, hoinar... Luciditatea a învelit realitatea, dându-mi un sentiment puternic, de stăpân! Am avut forţa comparaţiei! Am văzut că sunt mai bun şi mai curat, decât mulţi în faţa cărora plecam timid capul. Am simţit că eu fac, ceea ce alţii nu puteau să facă, pentru simplul motiv că nu aparţineau poporului meu bizar. Le-am privit de aproape valorile, respectându-le, dar i-am simţit mai săraci decât mine, fiindcă ei erau goi, neumpluţi cu valorile noastre. Şi am mai ştiut un lucru simplu – eu aveam un loc tainic, o proprietate mirifică, un plai unde s-a încheiat lupta dintre ângeri şi demoni...
Iar acel loc poartă un singur nume – acasă – unde întotdeauna m-a aşteptat cineva, iubindu-mă cu adevărat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu