Stau pe un scaun, într-un autobuz. La fereastră. În faţa mea, două bătrâne par a se întoarce de la cumpărături, fiindcă au lângă picioare, sacoşe pline. Sporovăiesc. Una se pregăteşte să coboare, adunându-şi grijulie mânerele galbene ale unui săculeţ de târguieli.
-Mă duc... Mă duc să aprind candela degrabă, spune bătrâna ridicându-se.
M-am întrebat dacă era vreo sărbătoare... Cinci noiembrie... Parcă, nu... Dar, poate fiindcă este vineri... Ca să mă asigur, le-am întrebat... Bătrânele m-au privit uimite.
-Dumneata n-ai aflat, că tot românu’ ştie? Dară a murit poetu’!
-Păunescu?
-Păi, care altu’?
-Şi de ce aprindeţi candela?
-Pentru lumină, că el, săracu’ ne-a luminat sufletele.
Bătrâna s-a ridicat şi a plecat. Cealaltă a rămas în faţa mea, uitându-se pierdută pe fereastră.
Dialogul scurt mi s-a părut un dublu certificat – de naştere şi de deces – un act oficial, între poet şi tot românu’.
Deci, Adrian Păunescu a decis... S-a lăsat purtat lin, spre acea lume ciudată, necunoscută, care şi-a deschis porţile... A simţit oare că dincolo de ele e multă poezie? A văzut masa în capul căreia stă ca un patriarh Eminescu, iar pe laterale, călugări, ca Ion Barbu, Blaga, Goga, Nichita, Vintilă Ivănceanu, Grigore Vieru ... S-a lăsat ademenit de versurile lui Ioan Alexandru, pe care le-a înţeles acum deplin? De dincolo de lumi venind, Şi niciodată poposind, Un răsărit ce nu se mai termină, Lină lumină din lumină lină...
Oare ce-i dincolo, dacă Păunescu şi-a lăsat neamul la nevoie? O altă formă de-a iubi?
Bătrâna din faţa mea se ridică cu greu, sprijinindu-se de un scaun.
-Să aprinzi şi mata’ candela, îmi spuse cu blândeţe.
Plecă. Mă întrebam, de ce să aprind candela? Poate, pentru că aceste femei bătrâne, printr-un limbaj atât de simplu, îmi transmiteau ceva? Dară a murit poetu’! Se face întuneric în cultură? Nu ştiu dacă eu voi putea să aprind candela, însă un lucru este cert... Mă întorc acasă, fiindcă lumina trebuie să stea aprinsă la masa mea de lucru... Mi-e frică de întrebarea aceea teribilă: Păi, care altu’? Femeile aveau dreptate – nu avem voie să lăsăm întunericul peste acest pământ, chiar dacă el este atât de îndepărtat acum de cer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu