Am stat faţă în faţă, cititorule! Te-am văzut! Erai frumos, cu chipul schimbător, cu ochi pierzători, de noapte, ori înălţători, de cer, când bărbat, când femeie, când zâmbind, când cercetând. Din direcţii diferite am venit, eu să-ţi dau, tu să primeşti, făcând schimbul dintre gândurile mele şi cugetările tale, predându-ţi decupaje cuprinse între apusul şi răsăritul soarelui, rugându-te fără cuvinte să primeşti în sufletul tău, regina-nopţii. Mi-ai luat darul, strângându-l la pieptul tău. Mi-ai zâmbit, răsplătindu-mă. M-ai luat cu tine, fără să şti că ţi-am pus în cadoul otrăvit, parte din tainele mele, bolnave întrebări care îmi macină liniştea, lovituri în uşi care se încăpăţânează să nu se deschidă, frământări agăţate de clipele vieţii. Pulbere de necunoaştere am aşternut printre pagini, fir nevăzut de îndoială, parfum crud de răzvrătire şi încâlceală de crepuscul. Sipetul cu margini de hârtie este plin de şerpuitoare ademeniri, ascunzând o hartă pierdută, despre o insulă deţinătoare de comori. Şi numele insulei este ascuns într-o Umbră, iar drumul, singur s-a strecurat Dincolo... Deasupra pământului, între văzduhuri, în lumea transparentă a unei respiraţii de ânger, acolo unde nu mai au loc, nici măcar pădurile de argint. Dacă simţi că ai putere, vino cititorule, fără a mai deschide ochii, fiindcă văzutul a fost văzut deja. Imaginaţia are nevoie de tine, aşa cum şi tu ai nevoie de ea, ca două jumătăţi ale aceleiaşi plăceri. Simţindu-mă o fiinţă vinovată, mărturisesc că eu am sfărâmat într-un mojar de ambră, cuvintele nevinovate de nimic, provocând dezordinea ideilor, pentru a te întoarce din drumul searbăd al fiecărei zile. Privindu-te de aproape, cititorule, nu cred că am greşit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu