Vine o vreme în care viața pare că se așează lin pe un postament cu anevoie turnat. Când se constată cu uimire că timpul își ia un răgaz, oferindu-ți la început daruri mici, apoi din ce în ce mai mari, minute îndreptate către ore și ore odihnite-n zile... Vine o vreme în care începi să închizi registrele cu griji, tensiunea responsabilităților să scadă, o liniște de mult uitată apare timidă prin gândurile tale... Un fel de răsărit la un sfârșit de vară, un dar divin, strecurat încet, salvând un suflet care risca să se usuce în așteptare. Vine o vreme în care simți că poți primi. Vine după o lungă, obositor de lungă perioadă de dăruire, când ai dat tot, neașteptând în schimb nimic. Valorile își schimbă forma, timpul devine prieten, culorile capătă nuanțe, armoniile îți învăluie gândirea, totul făcând din tine un om fericit... Începi să-ți simți conținutul nevăzut al ego-ului tău, ești vizitat de o lumină care-ți dezvăluie golurile rămase în suflet, ai știința punerii la loc a tuturor năzuințelor răvășite de viață. Vine vremea întâlnirii cu tine, de mult prea multe ori amânată, se simte momentul magic al închiderii unui cerc care te-a plimbat prin lumea asta mare... Stai față în față cu holograma viselor tale, zâmbești și alegi. Întinzi mâna spre tine sau te risipești pentru totdeauna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu