”Casa dragostei noastre”

Sfârșit de noiembrie. Vremea miloasă ne mai întinde un ultim bacșiș, câteva raze de soare, aruncate în palmele cerșinde pe care le întindem cu sfială. Pași grăbiți spre sala de spectacol, zâmbete protocolare, lumini care se sting încet. Începe piesa... ”Casa dragostei noastre” de Puși Dinulescu. Regia Florin Mihăilă. Începe în forță, derutând ușor publicul, nelăsându-l să se acomodeze cu atmosfera. Titlul piesei cade ca un veșmânt, dezgolind o realitate tristă, revoltătoare, o dramă costumată, care-ți amintește de o caracatiță cu tentacule musculoase. ”Casa” aleasă de Puși Dinulescu este undeva într-un bloc din București, aproape oriunde, la un etaj oarecare. Suspendată între cer și pământ, într-un spațiu al nimănui, ”casa” absoarbe mizeria unei societăți degradate care și-a pierdut morala. Profitori, curve, bețivi... Toți mișună prin ”casa dragostei noastre”, împletind viclenia cu minciuna, lăcomia cu viciul, șantajul cu violența. O lume tristă, stricată, exprimată printr-un limbaj potrivit și susținută de o vitalitate îngrijorătoare, dă de gândit spectatorului care, aproape cu deznădejde, recunoaște această realitate, simțindu-se neputincios în fața ei. ”Dragostea” relevată de Puși Dinulescu înseamnă trădare și neadevăr, bani și înșelăciune, iar ”noastră” este un avertisment cutremurător care apare ca un nimb deasupra tuturor – poți fi ori poți ajunge locatar al acestei case, pentru că societatea actuală crește... Oricât de ”teatrală”ar fi „Casa dragostei noastre”, cortina din sufletul autorului s-a ridicat, dezvăluind mâhnirea unui om care a visat și care și-a dorit o altfel de lume. Însă noi, spectatorii acestei tragedii strecurate prin ”case”, îi amintim cu tandrețe lui Puși că suntem norocoși! Noi, cei de astăzi, mai avem șansa de a vizita sau de a trăi în adevărata ”Casă a dragostei noastre”. Dacă ea va deveni legendă, înseamnă că ne mutăm la acel etaj și am trăit degeaba... Când am ieșit de la spectacol afară era ceață... Să fi fost oare un sfârșit de noiembrie al societății noastre? Nu știu, fiindcă era ceață... Spectacolul cu piesa „Casa dragostei noastre” de Puşi Dinulescu Distribuţia: •Onel Popescu (exportator, fost bătăuș la securitate).............Viorel Comăneci •Georgeta Popescu ( soția lui, tânără, tentantă).......................Dana Ioniță •Sandu Borăscu (amantul Georgetei, un prețios).....................Alexandru Sinca •Viorica (tânără, frumoasă, nepoata Georgetei).......................Ema Done •Emilia Frunzulică (mahalagioaică)...........................................Iulia Dumitru •Matei Frunzulică ( administratorul blocului)..........................Jean Lemne Muzica: Mihai Racovițean Regia: Florin Mihăilă