Amiază... Soare înșelător de decembrie. Străzi liniștite de gerul mascat într-o lumină limpede... Pașii mei cadențați mărunțesc fără teamă frigul... Timp în odihnă... Trecători puțini, grăbiți ori mergând agale, își consumă jumătatea unei zile așezată confortabil în jumătatea unei săptămâni... Ajung. Căldura unui apartament cochet, închis într-o lume aproape apusă, mă primește, despovărându-mă de răceala unui decembrie viclean. Stăpâna casei îmi dăruiește un zâmbet, ca un pașaport de intrare într-o lume bună, liniștită, protectoare. Vom dejuna împreună cu un alt invitat, care-și anunțase, scuzându-se, o mică întârziere. O uvertură de Mozart se plimba printre mobilele grele, completând prin sunet, armonia unei prietenii de aproape treizeci de ani, care mă unește cu gazda acestei mese de amiază. Vorbim despre cărți, despre politică, despre călătorii... Invitatul așteptat sosește, completându-ne temele cu analize istorice, motive și simboluri mistice, lecturi și articole incitante. Răsfățați cu blândețe de gazdă, mâncăm. Mă surprinde, printre altele, cu alivancă – o turtă făcută după o veche rețetă, gustoasă și ascunsă sub un strat gros de smântână. Totul este prezentat cu eleganța unei lumi în care graba nu există, o lume plină de respectul cuvenit unui dejun... O amiază plăcută, retrasă din calea nebuniei actuale, un respiro necesar oricărei minți normale. Amfitrioana noastră, nimeni alta decât Camelia Stănescu Ursuleanu, voce de neconfundat a radio-ului românesc, văduvită prea timpuriu de plecarea în ceruri a lui Dan Ursuleanu, nu a uitat să-l evoce de nenumărate ori pe marele ei absent, aducându-l astfel alături de noi, la un dejun în prag de sărbători...
Foto – Camelia Stănescu Ursuleanu și Dan Ursuleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu