„Nu am fost niciodată stăpâna cărţilor mele. Am plecat de fiecare dată de la o idee declanşată de cele mai neaşteptate exemple – un cuvânt, o culoare, un sunet. Personajele, atmosfera, acţiunea, întreaga textură a romanelor mele s-au plămădit singure, urmându-mi sau nu ideea de început. Această carte a plecat de la frica existentă în fiecare om, frica de moarte. Însă, construcţia întregului roman s-a ridicat după propriile lui planuri, oferindu-mi în final, până şi mie, conturul unui azil de himere.” - A. C. Pahomi
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu