Tabloul acestei primăveri...

Am ascultat Ceaikovski de zeci de ori în viața mea. Concertul pentru vioară în re major op,35 pot spune că este preferatul meu... Am nevoie de el atunci când mi-e bine, am nevoie de el atunci când îmi este greu. L-am visat, l-am simțit, l-am trăit de nenumărate ori, identificându-mi sufletul cu zborul acordurilor line care pleacă întotdeauna spre cer. Dar niciodată nu l-am putut ”vedea”. Însă astăzi, 1 martie 2013, l-am primit așa cum aveam nevoie să-l văd... Într-un tablou! Sunete pecetluite în culoare, prinse într-o mișcare a nemișcării , încremenite într-o plutire soră cu văzduhul, primăvara. Natură ușor răvășită de îndrăzneala vibrațiilor născute din haos, cutezanța învierii pe care fiecare martie o săvârșește... Un goeland singur, întotdeauna singur, împacă cerul cu pământul, ducând în gheare frigul, depunându-l pe argintul lunii, până la noi acorduri de vioară care-l vor întoarce prin fulgi de nea, înapoi. Un tablou delicat, semnat de pictorița Andreea Condeescu, cu vrere sau fără de vrere, a unit primăvara începută astăzi, cu un concert de zeci de ori ascultat, sigilând pentru încă un an, viforul din sufletele noastre.Îți mulțumesc Andreea!