Valori?... As above, so below...

Simbol, valoare, reper... Orientare... Un drum sau o cale trebuie să urmeze un sens, o linie directoare care va duce spre împlinirea unui țel, a unui vis ori a unui proiect. Orice om normal și implicit orice societate sănătoasă tinde spre un obiectiv aproape întodeauna același – o viață mai bună, mai liniștită, mai frumoasă, un climat adecvat procesului de creație extins pe toate planurile. Însă, acest nobil deziderat are nevoie de ”făclii” care să lumineze și să încălzească atât etapele de parcurs, cât și mințile celor care vor să iasă din ”întuneric”. ”Făcliile” sunt punctele de sprijin, reperele existente pe harta istoriei, mesajele tăinuite în legende, poveștile ori faptele celor care s-au aventurat în trecut pe același drum. Sunt valorile recente sau vechile valori care au luminat calea vreme de secole, puncte de sprijin, locuri de odihnă... Cu cât ”făcliile” sunt mai multe și mai puternice în lumina lor, cu atât drumul este mai lesne de parcurs, mai bine văzut, mai bine înțeles. Însă, atunci când ele sunt stinse prin neîntreținere, prin ignoranță sau cel mai grav, prin maliție, rătăcirea omului și rătăcirea societății devin aproape sigure. Fără a cădea într-un exces de ”valori”, dar ferindu-ne totuși și de o excesivă modestie, trebuie să recunoaștem că noi, românii, nu ducem lipsă de ”făclii” autohtone, așa cum nu ducem lipsă nici de accesul la cele universale. Și totuși, întuneric se face din ce în ce mai mult în jurul nostru, întuneric și frig... Ne pierdem direcția, orbecăind printr-un crepuscul ce-și dăruiește nuanțele, întunecimii. Valorile pâlpâie spre a se stinge, suflându-se asupra lor vânt de invidie ori de incultură. Există un cuvânt pe cale de dispariție, cuvânt-strajă în slujba acestor ”făclii”. Acest cuvânt este respect ! Un creuzet care ține la temperaturi înalte, ”sensuri ” ale conștiinței umane. Într-un cuvânt singur și aparent banal sunt ascunse o seamă de trepte care duc de jos, sus... Vă amintiți de ”stimă”, ”considerație”, ”venerație”, ”prețuire”, ”deferență”? Cuvinte golite de conținut, cu iz de praf și fire de păianjen... Labirintul se întunecă din ce în ce mai mult, ”făcliile” tremură, valorile se preling pe pereții umezi și mucegăiți ai unui drum care ar fi putut duce spre o viață mai bună, mai liniștită, mai frumoasă... As above, so below... Dar, din păcate, ”sus”-ul, prin distrugerea cuvântului ”cer” a devenit uman! Și iată ce a ieșit...