Zulnia, simbolul păcatului?

Să fie oare Zulnia, simbolul păcatului? Sunt obosit. Sunt foarte obosit! Am închis cărţile, mi-am strâns notiţele şi m-am grăbit să plec. Aveam nevoie de aer curat şi de mişcare. Afară, ninsoarea se oprise, lăsând în urma ei o lumină cenuşie. Cerul era încărcat, uimit parcă şi el de ceea ce găsisem. Zăpada vorbea sub paşii mei, folosind cuvinte reci, de gheaţă. Hâşti, hâşti... Cum ori fi fost zăpezile secolului al XIX-lea? Mergeam. Şi odată cu mine, gândurile mi se deplasau, dar în sens opus – eu înainte, ele înapoi. Eu spre casa doamnei Avramescu, ele la Constantinopol, în luna mai a anului 1847... Kogălniceanu, Costache Negri, Bălăceanu, Alecsandri, împreună cu Elena Negri, frumoasa iubită a lui Alecsandri, Steluţa visurilor sale, veneau de la Neapole, spre ţară. Pe 4 mai, Elena moare pe vapor! Era foarte bolnavă şi avea să-şi găsească sfârşitul, legănată de valurile mării... Văd chipurile împietrite ale celor patru bărbaţi, culoarea rece a Steluţei, cu zâmbet trist, fixat pentru eternitate pe chipul ei. Vaporul, dricul uriaş al tinerei femei, s-a oprit la Constantinopol, unde pe chei, neştiind nimic de tragedia adusă pe ape, aştepta fericită şi nerăbdătoare să-şi vadă fraţii, Zulnia! Au lăsat-o acolo pe Elena, pentru totdeauna, îngropată în curtea bisericii din cartierul Pera! Alecsandri, dăruieşte astfel morţii cea mai scumpă şi mai bogată parte a sufletului său. Disperarea îl face să spună vorbe grele: Pierd orice credinţă în Dumnezeu şi mă simt revoltat împotriva ideei unei îndurări divine: cuvinte zadarnice care nu au nici măcar puterea de a mângâia... Cartierul Pera apare şi în Goenlanda lui Tăslăuanu. ... În acele zile de triumf al tatii, la 30 mai 1879, am venit eu pe lume. Tata era dus la Stambul şi mama rămăsese în casa noastră din Pera... Tăslăuanu ridică spre lumea noastră, în luna mai, o femeie! Lăsată acolo într-o mare de lacrimi, el o înalţă, aşezând-o pe mal. O transformă într-un pescăruş, dându-i şansa de a zbura spre aştri, stea printre stele, luminător în noaptea oricărei femei. E interesant acest scriitor! Mult mai profund decât îl credeam... În realitate, o Zulnie asistă la înmormântarea unei femei care-i este soră, un Dulce ânger, pentru un bărbat, recte Alecsandri, iar alta, plămădită, scoasă din moarte, spune prin condeiul lui Tăslăuanu, am venit eu pe lume! Paşii m-au dus mecanic spre casă. M-am trezit în faţa porţii, fără a-mi aminti măcar pe ce drum o luasem. Fragment din romanul Chiriașul de la demisol