Întoarcerea răului...

Îmi puteam găsi cuvintele destul de greu, surprinzându-mi – în timp ce vorbeam –, stupiditatea celor pe care încercam să i le redau. Totul era lipsit de logică, aberant, frizam nebunia, jenându-mă peste măsură. Totuşi continuam, mânat de dorinţa înţelegerii, obosit de propriile mele interpretări, înşelat de aparenţe. Bătrânul asculta fără a mă privi. Ochii îi erau plecaţi undeva departe, evadaţi prin fereastra pe care ieşise cândva din lumea cărţilor. Povestea mea se încheie. Clipele de tăcere se transformau în poveri.
– De mai multe ori te-ai ascuns în spatele cuvintelor „lipsit de logică”, fiindu-ţi teamă că voi socoti mintea ta bolnavă. Orice scapă logicii este nebunie. Mare eroare! Este justificată teama care-ţi dă târcoale, întâmplându-ţi-se prea multe într-un interval relativ scurt. Poate va fi foarte greu să accepţi anumite lucruri, nepregătit fiind cum se cuvine, dar ai devenit o piesă de şah într-un joc obligatoriu. Toţi suntem implicaţi în acest spectacol cuprins între cele şaizeci şi patru de careuri. Dar nu toţi suntem regi, nebuni, ture, majoritatea fiind pioni. Regulile sunt puţin schimbate. În acest joc, în aceste timpuri, regina are un rol extrem de important, ameninţată cu pierderea partidei, un asemănător şah mat la regină. Joci şah?
– Da.
– Atunci poate vei înţelege mai uşor. Acest joc este simţit de mulţi senzori umani. Unii spun că s-a accelerat timpul, alţii că trăiesc de parcă n-ar fi ei, unii se simt dislocaţi din propriile lor habitudini, fără a pricepe nimic. Oamenii se sperie, dar se şi obişnuiesc. Aminteşte-ţi te rog, de industria publicitară a lui Dracula. Tărâmul misterios în care ies aburi otrăvitori din pământ, vampiri înspăimântători, cruzimi fără limită, patronate de un personaj malefic, Dracula. Nimeni nu-i poate ţine piept. O singură slăbiciune se lasă întrezărită, pasiunea lui nebună pentru frumoasa Mina. Atât. Este singura fiinţă, pentru care acest monstros personaj stă legat de lumea noastră manifestată. Ea e regina din jocul de şah. Pentru ea se dă o luptă inegală, fiindcă acest personaj greşit numit Dracula, are puteri uriaşe în raport cu bieţii pământeni. Interesant este totuşi că nu a reuşit până acum să învingă. Dacă bine îţi aminteşti, el apare la anumite intervale de timp, încearcă, nu reuşeşte, dispare perioade lungi, pentru a reveni în căutarea aceleiaşi fiinţe, ce ia chipuri şi nume diferite. Te obosesc?
– Nu.
– Spui că Amedeo e nebun. Din păcate nu e, în cazul acesta, fiind preferabil să-i doreşti unui om aşa ceva. Amedeo este un biet servitor, o maşinărie umană care parcă şi-a pierdut la un pocher banal, sufletul. Dar o maşinărie extrem de periculoasă, fiindcă este întoarsă cu cheia, de o mână diabolică ce caută portretul Minei. Amedeo este nebănuit de puternic, atâta timp cât arcul maşinăriei este întors.

Fragment din romanul Ademenirea