Mulţi vor surâde... E bine, pentru că zâmbetul nu este altceva, decât mesagerul unei bune dispoziţii.
Da! Femeia la cinzeci de ani este o adolescentă, să-i spunem, de grad doi. Şi asta, pentru simplul motiv, că nu mai este tânără, dar nici bătrână, aşa cum adolescenţa primă, plasează individul între copilărie şi maturitate.
Diferenţa însă este interesantă. Adolescenţa primă este încărcată de dorinţa de a arde etapele şi de a deveni cât mai repede matură. Cea de grad doi este mult mai complicată. Nici o femeie nu-şi doreşte să fie cât mai repede bătrână. Dar, aşa cum natura nu poate fi păcălită, nici o femeie inteligentă nu se va da înapoi din faţa unei realităţi.
Paradoxul stă ascuns în interiorul unei astfel de femei. Cifra nu se regăseşte în gândire şi în suflet, în timp ce ridurile şi anumite modificări ale corpului, da. Seriozitatea nu-i permite să facă paşi înapoi, spre tinereţe, fiindcă pragul ridicolului poate fi foarte uşor trecut, dar nici înainte, mimând o categorie căruia încă nu-i aparţine cu adevărat.
Elementul comun celor două perioade, numite de noi adolescenţe, este neliniştea.
O femeie de cinzeci de ani, trece printr-o serie de angoase, atât pe plan personal, cât şi pe plan social. Ea se află într-o zonă gri, zonă în care trebuie să-şi redefinească întreaga existenţă. În cele mai multe cazuri, problemele în mijlocul cărora şi-a modelat personalitatea, dispar. Copiii au crescut, relaţia cu partenerul de viaţă este bine sedimentată într-o formă sau alta, soacrele sunt mai rare sau mai obosite, prietenii testaţi etc.
Apar sincopele în timpul ei. Întrebările pe care şi le ascunde. Frământările. Bilanţul. Teama...
Cea mai mare greşeală! Şi asta, poate pentru că nimeni nu are timp să-i spună, că a sosit o nouă şansă! A doua adolescenţă! Momentul, de cele mai multe ori ratat în viaţa lor, de a-şi îndeplini visele, rămase undeva în adâncul cutiuţelor din dulapuri.
Acel timp fără acoperire, care apare din ce în ce mai des, poate fi cel mai frumos cadou al vieţii. Cu sufletul împăcat, că datoriile şi le-a îndeplinit cu bine, femeia de cinzeci de ani, se poate întoarce la ea.
Reţeta? În fiecare dimineaţă, un zâmbet în oglindă! În fiecare zi, o mică plăcere! O plimbare, o carte, o hoinăreală prin magazine, o întâlnire în oraş cu o prietenă, o piesă de teatru, o vizită la un muzeu. Orice bucurie amânată în „tinereţe”! Ideal ar fi şi un program social, cu implicare civică, activitate foarte des întâlnită în străinătate.
Dar toate, fără excepţie, au nevoie de ceva uitat, aproape inexistent în viaţa de zi cu zi a unei femei adevărate. Puţin, foarte puţin, egoism...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu