Hai să ne dispreţuim!

Din ce în ce mai des văd în jurul meu nări uşor dilatate, capete lăsate pe spate, priviri cu tente de superioritate, oameni cu bunici semizei. S-a îngroşat pătura celor care au sau care sunt mai mult ca noi... Unde întorci capul, dai de personaje cu preaplinul la vedere...
M-am întrebat de ce, însă negăsind un răspuns satisfăcător m-am decis să analizez cu atenţie problema.
Domnul X, un om cumsecade, gentil, politicos, într-o zi şi-a cumpărat o maşină scumpă. După ce ne-a zâmbit fericit câteva zile, chipul i-a devenit serios, apoi încruntat, iar acum... Parcă toţi cei care trec pe lângă el poartă în buzunare mortăciuni cu miros greu.
Doamna Y, o tânără veselă şi plină de viaţă, a apărut la o televiziune într-o emisiune în care se prezenta importanţa creşterii viermilor de mătase. Apoi, la o altă televiziune, ne-a luminat într-o problemă foarte serioasă şi dezlegând o mare enigmă, ne-a liniştit. Ea, drăguţa doamnă Y, ne-a spus la ce temperatură strănută râma... Ne-am bucurat toţi pentru succesul acestei tinere, dar bucuria ne-am consumat-o singuri, fiindcă, după această reuşită nu ne-a mai răspuns nici măcar la salut. Pentru proaspăta vedetă, noi ne transformasem în bietele râme pe care le putea călca cu tocurile ei din ce în ce mai înalte...
Domnul X şi doamna Y s-au căsătorit, iar noi, cei rămaşi cu zâmbet sincer pe chip, ne-am bucurat. La scurt timp, protagoniştii noştri au devenit părinţii unui copil rotofei, care a crescut într-un an, cât alţii în şapte... Micuţul mare XY, ne scuipă, ne înjură, ne umileşte, fiindcă noi nu avem nici maşini scumpe şi nici nu apărem la televizor...
M-am tot gândit... Cu ce greşim, domnule? Oare singura variantă rămasă este aceasta?
Să ne dispreţuim reciproc? Şi ce se va întâmpla cu cei pentru care acestea nu sunt valorile reale ale unei vieţi? Va fi vai de capul lor...
Se spune că aceste atitudini sunt grave carenţe de educaţie... Dar micuţul mare XY ne răspunde: Ei, şi?
Iar eu îmi făceam probleme...
În concluzie, hai să ne dispreţuim!