Oameni buni, ce-i cu ţara mea? Nu mai înţeleg nimic! Nu vreau decât să trăiesc şi eu în linişte, să scriu, să citesc, să mă bucur în fiecare zi, de darul pe care l-am primit de la Dumnezeu, de viaţa mea! Dar nimeni nu poate trăi singur... Am prieteni buni şi vechi, dar, spre ghinionul meu, unul este medic, altul profesor, doi sunt oameni de afaceri, un actor, un pictor... Toţi am crescut împreună, am râs, am glumit, ne-am bucurat sau ne-am întristat, făcând din prietenia noastră, o lume paralelă. Însă, în ultima vreme, totul s-a schimbat. Prietenii mei nu mai râd! Prietenii mei sunt încruntaţi, abătuţi, preocupaţi de ziua de mâine, de bani, de facturi, de locul de muncă... Parcă au îmbătrânit într-un timp foarte scurt... Ce se întâmplă? De ce peste noi, peste vieţile şi visele noastre, nişte indivizi bizari au organizat bunga bunga? Ce probleme au? De ce orgiile acestor dezaxaţi coboară în casele noastre? Iar începem să ne izolăm pentru a nu fi contaminaţi de mitocănie, de mahalagism, de impoliteţe? Iar a venit negura peste noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu