O tragedie s-a produs acum o lună... Un copil de patru ani, scăpat de sub supravegherea bunicii, a fost încolțit și mușcat de câțiva câini fără stăpân. Copilul a murit... Înspăimântător sfârșit... Bietele cuvinte nu au suficientă valoare pentru a descrie barem sentimentele de compasiune care au umplut sufletele tuturor. Familia acestui copil a trecut printr-o dramă zguduitoare, un șoc teribil, fără înțeles. A început o cruciadă furibundă împotriva câinilor fără stăpân... S-a pus preț pe capul unui câine prins, s-au făcut manifestații, s-a triplat numărul hingherilor, s-a declanșat o acțiune de prindere în masă a tuturor câinilor vagabonzi. A apărut o lege care permite eutanasierea lor... Oameni împotriva animalelor... Dar nu a fost suficient... Părinții copilului omorât, la mai puțin de o lună de la nenorocire, au început demersurile pentru, atenție, despăgubirea lor (!) de către primări sau de oricine poate fi tras la răspundere... Moartea are un preț? Poate cere un părinte o sumă de bani pentru copilul lui? Există oare vreo visterie pe pământ care să poată egala valoarea, candoarea, frumusețea unui copil în sufletul unui părinte? Cum ar putea un om să-și cumpere ceva din banii obținuți din trupușorul fragil al copilului lor sfâșâiat de câini? Ce gust ar avea mâncarea? Nu-mi vine să cred că poate cineva ”beneficia” de pe urma unei astfel de tragedii... Și aici nu este vorba de bani, oameni buni! Ei vin și se duc... Sunt niște bilete de hârtie care au ajuns să ”cumpere” până și trupurile sfârtecate ale unor copii? Of... Banii au ajuns să cumpere până și moartea... Prețul morții?... Un milion, două, de euro...
Sunt dezamagit. Iau act de o neaşteptată răstălmăcire a nenorocirii. O deturnare a întelegerii firescului, a normalităţii în care un copil nu trebuia să fie sub supravegherea bunicii.O bunica iubeşte, face clătite şi cea mai bună supă cu găluşti şi nu are responsabilităţi de paznic.
RăspundețiȘtergereDa, moartea are un preţ, lumânările, popii, sicriul, ş.a.m.d. sunt preţuite.
Sunt de acord însă cu critica adusă părinţilor care "la mai puţin de o lună au început demersurile..." de ce le-a luat atâta timp ?
De ce atâta vreme pierdută până să ne ceară să plătim COSTUL morţii fiului lor ?
Pentru că ceea ce le datorăm nu este preţuibil, dar trebuie să ne coste, altminteri se va repeta.
Dacă muşcăturile, a căror responsabilitate nu înţelege nimeni să şi-o asume, ne-ar costa o jumătate din bugetul naţional, poate că am înţelege că nu trebuia să se întâmple aşa ceva vreodată şi să evităm următoarea tragedie, pentru a nu intra, la propriu, în faliment naţional.
Părinţii nu au dat naştere acestui copil spre a-i preţui viaţa vreodată, dar sunt cei mai îndreptăţiţi să pretindă costul morţii lui.
De fapt, istoria ne dovedeşte că ţara asta plăteşte costul morţii tuturor decembriştilor din 1989 în continuare. Unora care n-au nici măcar pe departe îndreptăţirea de a-l încasa.