Stau și privesc cu tristețe maratonul știrilor... A murit Sergiu Nicolaescu. A murit așa, pur și simplu, într-o dimineață de iarnă, într-o dimineață de început de an... Într-o zi rece, cu soare. Uimire... Avalanșă de declarații. În primele ore, amintiri și păreri de rău. Calitățile regizorului, actorului, revoluționarului, omului politic, Sergiu Nicolaescu. Imagini din filme, imagini din viață... Spre prânz a apărut încet, timid, dar sigur, o fisură din care a început să iasă răutatea, poate invidia. Saltul piticilor a prins cadență, devenind din ce în ce mai accelerat. Nicolaescu avea copii din flori... Avea o nevastă cu patruzeci și ceva de ani mai tânără... A fost un regizor răsfățat de regimul comunist... Îmi vin în minte aproape obsesiv cuvintele unui cântec de mult uitat – Doamne, vino Doamne și vezi ce-a mai rămas din oameni... Mă gândeam că bietul om nici nu se răcise încă și atacurile au început. Erau îndreptate spre cel pe care puțini s-ar fi încumetat să-l înfrunte cu câteva ore înainte... Unde a ajuns animalul numit om, dacă prinde curaj în fața unui mort? L-am cunoscut personal pe Sergiu Nicolaescu. Mi-a trecut pragul casei, fiindu-i prieten bărbatului meu. Era un om elegant, distins, decent. Un om însetat de istorie, înfometat de detalii legate de orice amănunt venit din negura vremurilor. Dar... Sergiu Nicolaescu a plecat. Au rămas pe lumea asta filmele lui, istoria făcută în 1989, precum și rezultatele unei activități senatoriale. Însă a mai rămas ceva. Poate, din punct de vedere uman, cel mai important lucru – a rămas o femeie văduvită de prezența lui, de protecția lui, de dragostea lui. Dana Nicolaescu își trăiește drama cu decența și discreția cu care a știut să-și trăiască și fericirea. Ea este protagonista ultimului film a lui Sergiu Nicolaescu... Din păcate, în acest film ea va juca ostenitor de mult, fiindcă, după cum am cunoscut-o, l-a iubit mult, sincer și curat, pe cel care astăzi a devenit istorie... Dumnezeu să-l ierte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu