sâmbătă, 9 octombrie 2010

În linişte, citeşte...

 

Acasă, în liniştea bibliotecii mele, respirând miros cald de carte veche şi plecând cu pelerina gândurilor printre cuvinte şi imagini, mă întrebam de unde şi de ce vine spre om, nevoia de iubire. De ce bărbatul caută femeia şi de ce ea umblă năucă după el? Mare taină... Ce-om căuta în celălalt? Povestea cu „jumătatea” este o tâmpenie! Pentru că nu-ţi cauţi nici jumătatea sau perechea unei spline, nici patru ochi... În concluzie, căutarea nu are nimic cu planul fizic. Dar totuşi, îmbrăţişarea, mângâierea, privirea blândă, vocea caldă, îţi fac bine... Parcă nu e numai o plăcere, ci mai mult. Un fel de inconştientă amintire a uterului protector, o sferă invizibilă care se plimbă lin şi rotitor, prinzându-te în interiorul ei. Interesant! Ce e rotund pe lume? Capul, ochii, Soarele, Luna, Pământul, oul, rotaţia limbilor de ceas care marchează timpul... Punctul! Spaţiul dintre unu şi unu e format din puncte rotunde... Linia este formată dintr-o înşiruire de puncte... Dar, tot eu mă corijez: punctul neavând dimensiuni, fiind deci, adimensional, n-ar putea niciodată, în niciun fel, să formeze o linie. În realitate, distanţa e adevăratul element spaţial, nu punctul. Şi-n consecinţă, o linie, dreaptă sau curbă, nu e formată din puncte, ci din distanţe elementare între puncte consecutive. Ei şi! Vorbă să fie... că mergea şi aşa... Dimensiunea cosmică a sferei! Celula!

Rotund e şi blestematul de ban care a adus atâta suferinţă omenirii... Bine că s-a inventat dreptunghiulara bancnotă, pentru a elibera forma perfectă a sferei de jenanta ei întrebuinţare în schimb...

Dar am plecat de la nevoia de iubire şi am ajuns la geometrie! Încâlcită mai e şi mintea asta a omului... Totuşi, iubirea o fi rotundă? Nu prea. De cele mai multe ori, e colţuroasă... Răneşte! Ce pierdere de timp... Ea este şi atât. O taină, nedezvăluită decât unui număr nesemnificativ de oameni, care atunci când o descoperă sunt mult prea uimiţi pentru a o explica şi celorlalţi. Dar rămâne un mister de ce este atât de râvnită... Sau poate este o capcană? O căutăm acolo unde nu ar trebui să fie, adică, în celălalt, unind astfel, două nevoi? Textele sacre spun că ea este pretutindeni... Pluteşte, ne înconjoară, căutând doar o breşă spre zidul sufletului nostru. Dar el stă ascuns, baricadat de frică!

Pagini din romanul Umbra de dincolo...

Un comentariu: