Anisia zâmbi. Eu simţeam că ameţesc, sufocat de un nod care urca din ce în ce mai sus în gâtul meu. Mi-era teamă să vorbesc, sigur fiind că la cea mai mică deschidere a gurii, nodul va ieşi ca o minge, afară. Femeia ridică uşor din sprâncene, întrebându-mă din ochi, dacă sunt interesat de ceea ce spunea Sultana. Dar cine mai gândea? Priveam! In juru’mi ceaţa creşte rânduri, rânduri. Printre învălurarea lentă a unor nori, un ânger stătea în faţa mea! Suflul mi se oprea, blocat într-o inspiraţie profună, întârziindu-şi expiraţia, dorind parcă să absoarbă imaginea serafică a acestei făpturi. Era reală? Era ireală?
– Ce este femeia? mi-am auzit vocea tremurândă.
Sultana ridică o clipă uimită privirea, apoi zâmbind, se întoarse la lectura ei.
– Umbra omului.
Răspunsul veni firesc, limpede, natural.
Părea cea mai simplă întrebare a lumii, pe nedrept încâlcită în neînţelegerea unor filosofi complexaţi, care transformaseră femeia, într-un etern mister.
– Umbra omului, am îngânat reflectând cu seriozitate la această insolită teorie.
.........
Plecarea Sultanei nu lăsă un loc gol, ba dimpotrivă, o nişă se închise, lăsându-ne singuri într-un spaţiu pe care-l simţeam nefiresc de natural, numai al nostru. Eu şi Anisia, omul şi umbra lui... N’ai vrea ca nime’n uşa ta să bată, asta gândeam, asta simţeam, asta voiam... Tăcerea nu ne incomoda, o consumam curat, aducându-ne unul pe celălalt, în tainele trăirilor noastre. Nu bănuiam unde mă dusese Anisia pe mine, dar eu o luasem cu gingăşie de talie şi-n linişte intrarăm amândoi, în camera sărăcăcioasă, în care lăsasem un tânăr disperat. Nu ştiam dacă ducând-o acolo, o întorc de fapt, la locul ei sau dacă, pe marginea patului, voi sta chiar eu, ţinându-mi fruntea sprijinită în mâini. Îi auzeam foşnetul rochiei întrerupt de pocnetul lemnelor în foc, îi vedeam mâinile fine, ridicând colţurile îngălbenite ale plicurilor de zeci de ori desfăcute, apoi făcute pachet, legate cu albe funde. Pe degete, avea două inele de argint, cu pietre scumpe. Anisia era neomenesc de frumoasă...
Fragmente din romanul Umbra de dincolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu