Osmoza vicleană dintre frumos şi urât, cercetarea şi descoperirea binelui şi cea a răului, îndrăzneala speranţei şi abisul disperării... Nelinişte în căutarea liniştii, foc şi cenuşă, aripi mari, frânte cu propriile ciocuri, aur şi plumb...
Bărbaţi femei şi femei masculine, copaci înfloriţi în pragul iernii, miei fără păstor, abandonaţi în staul, păduri culcate la pământ fără vânt...
Iubire şi ură, teacă şi cuţit, munificenţă şi egoism bolnav, zile negre şi nopţi albe...
Vuiet de mare şi lătrat de câini, trosnet de lemne şi prăvălit de stânci, ţipăt de vultur...
Şi peste toate astea, coboară pulbere de aur din cer, poleind suflete, nu oameni, ascunzând soarele în caverne de inimi, închis etern pentru o zi de mâine, care se încăpăţânează să apară. Ciudată ţară şi bizar popor, depozite uriaşe cu porţi înlănţuite, recluziuni teribile şi profund nedrepte... O ţară şi-un popor, doi microbi ale aceleiaşi boli fără de leac, numită nebuneşte, iubire...
Bizar popor! Locuiesc in spania de 4 ani si nu credeam ca va fi atat de greu. Continua, domnule pahomi, sa ne faci si mai grea despartirea de "ciudata tara"! Traduceti si in spaniola, sa inteleaga si cei de aici ce reprezinta Romania. Mi-e dor...
RăspundețiȘtergereRaspuns stimatului anonim:
RăspundețiȘtergereVa inteleg, asa cum o fac acum, toti cei care au pribegit prin lume, insa, abia atunci cand veti veni definitiv acasa, veti fi cu adevarat "poleit" şi mult mai valoros... Iar asta o veti intelege poate, numai Dumneavoastra... Bizar popor...
Scriti-mi pe adresa electronica coordonate unde va pot trimite "microbi ale aceleiasi boli fara de leac"...
Cu respect!