Pe 9 Decembrie 2012 , eu votez !

Repet pentru tine, repet pentru mine, repet! Nu-mi place politica! Cuvântul ”utopie” s-a născut odată cu aceasta. Două cuvinte gemene, lipite, dependente, folosite de oameni lipsiți de conținut. Toți ”binevoitorii” care au simțit că nu pot dormi de grija mea și de a ta, au rupt ușa acestei științe de a guverna un stat. Drojdia... Depunerea pe fundul unui vas, dar și ciuperca care produce dospirea... Nu sunt vorbe răutăcioase, ci triste decepții, amare deziluzii, dureroase dezamăgiri. Și totuși, societățile nu pot ”funcționa” altfel... Au nevoie de o administrare bine sincronizată, au nevoie de o viziune, de o direcție, de un țel... De o politică... De o utopie.... Dar... Acesta este ”sistemul”! Astăzi? Administrarea a luat forma borcanului cu miere, viziunea, numărul contului personal din bancă, direcția, șerpuiala vicleană a târâtoarelor, iar țelul dacă nu este individual, nu există... Într-o astfel de societate trăim! Muncim! Visăm! Construim! Și... Sperăm! Da. Ultima redută este speranța. Pe 9 decembrie 2012 mă voi duce iar la vot. Voi pune ștampila pe un buletin, certificând astfel, fericirea unor ”politicieni”. Eu, tu, noi, le asigurăm fără nici o îndoială o viață plină de satisfacții, de bunăstare și de confort. Printr-o simplă apăsare a unei ștampile, noi ne facem datoria, ne ținem de cuvânt, asigurându-le vreme de patru ani salarii dolofane. Ei?... Dacă un muncitor greșește o piesă, aceasta este declarată ”rebut”, iar muncitorul o plătește din propriul buzunar... Vreau ca și ”politicienii” să plătească din propriul buzunar salariile încasate pe nimic, cu penalizări aspre pentru dezordinea pe care au produs-o în viața mea și a ta. Dacă ”domeniul” ar fi responsabilizat, buletinele de vot ar fi albe, nimeni nu s-ar mai îngrămădi să facă ”politică” pentru mine și desigur și pentru tine.... Vorbe.... Vise.... Nădejdi... Iar noi, tu și eu, cinstiți și corecți în fața conștiinței noastre, vom merge la vot și vom încerca din nou să aducem ordinea în viața noastră socială...