Un om drag sufletului meu, întorcându-se dintr-o călătorie de afaceri din Bucovina, mi-a adus un dar minunat. Un dar din dar, fiindcă și el l-a primit. Patru CD-uri cu colinde... An de an în casa mea, în preajma sfintelor sărbători de Crăciun, zile întregi răsună mult așteptatele colinde. Hrușcă, Hrușcă și iar Hrușcă... Însă, niciodată nu ascultasem colinde cântate în mănăstiri. În acest an, chiar acum, ascult ceva minunat – colinde cântate de măicuțele de la mănăstirea Sf. Gheorghe din Cămârzani, Bucovina. E oră mică în noapte, focul arde trosnindu-și lemnele, doar ticăitul ceasului îndrăznește să intre în undele plăcutelor voci ale călugărițelor... Frumos? Plăcut? Biete cuvinte... Ca un cerc mistic, timpul se înghite ca șarpele Uroboros, aducându-mă în lumea aproape uitată a unei copilării pline de taine. Clipele se metamorfozează în pași mici, furișați tiptil în mintea mea, aducătoare de amintiri pline de mirosul bradului miraculos... Limpezimea vocilor ce-mi anunță nașterea Domnului îmi trezesc fiorii nerăbdării, bucuria nerostită a marelui dar, emoțiile ”judecății” prin care trebuia să trec cândva pentru a căpăta jucăriile mult visate.. Vocile... Vocile acestea minunate m-au dus în fața copilului de altădată... Măicuțele de la Cămârzani nici nu știu ce cadou neprețuit mi-au făcut. Și nu vor putea ști niciodată... Însă eu, riscând, le mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu