Mă întreb şi eu de ce e lumea atât de mare... De ce sunt oamenii aşa grăbiţi? De ce nu se opresc barem o clipă să vadă şi să simtă că primăvara a sosit... Auzi? Auzi şi tu matinalul dialog al păsărilor? Le asculţi? Mama spune că-şi povestesc păţaniile de peste iarnă... Se grozăvesc... Dar eu ştiu că ele ciripesc de fericire! Şi ele s-au temut că primăvara aceasta nu va mai veni... Când le vedeam zgribulite pe sub streşini, le şopteam aburind fereastra, că primăvara e pe drum... Că întârzie puţin, ca desertul bunicii... Mai întâi supa, apoi felul doi şi abia după aceea desertul. Şi iată, am avut dreptate! Dar trebuie să fim atenţi... Primăvara, pentru că este atât de frumoasă, se vrea admirată, se vrea răsfăţată. Opreşte-te şi simte-i mirosul cald şi crud, clipeşte în lumina soarelui, strănută frigul ce ţi-a rămas ascuns prin trup şi spune, mulţumesc! Pentru că, primăvara-ţi spune, sănătate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu