Da! De ce? Pentru că sunt din ce în ce mai goi… Din ce în ce mai goliţi de esenţă, din ce în ce mai slabi, mai superficiali. Adevărul se caută, se gândeşte, se acceptă, chiar dacă el place sau nu… Minciuna? Se înghite fără prea mari eforturi, se poate selecta după bunul plac, se digeră uşor, hrănind astfel minusurile dintr-un om. Raportul dintre adevăr şi minciună se modifică cu repeziciune, răsturnând valorile reale, deformând până şi sistemul logic al naturii umane. Minciuna câştigă teren, transformând visele în ambalajele comerciale ale unei societăţi de consum. Ea limitează libertatea, orientând-o spre o axă orizontală, cu înclinaţie descendentă. Şi totuşi, minciuna a intrat în istoria lumii cu câteva clipe după adevăr… Acest interval rămâne ultima redută care mai poate proteja mintea şi sufletul omului. Îmi permit luxul de a da un sfat pe care mi-l ofer şi mie destul de des. Chiar dacă frizează uşor ridicolul, exemplul este relevant.
Nu investi nici timp şi nici bani într-un leuştean, aşa cum investeşti într-o orhidee. Leuşteanul este plin de calităţi, însă rămâne condamnat la o formă bine definită şi cu o utilizare bine determinată. Imaginaţi-vă o orhidee într-un câmp de leuştean… Şi un leuştean într-un câmp de orhidee… Visele sunt pentru artele frumoase, însă realitatea are asperităţile ei, văzute cu ochiul liber de toată lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu