„O zi, o cifră, un nou vis. An de an, într-o singură zi, trezim în sufletul nostru orologiul vieţii, ascultându-i cu atenţie bătăile. Calculăm. Cu plus şi cu minus. Adunăm şi scădem, eliminând natural înmulţirile şi împărţirile sau, altfel zis, multiplicările şi divizările, care n-au făcut altceva decât să ne amăgească, îndepărtându-ne de simplul şi eternul joc dintre câştig şi pierdere. Ce ne-am dorit în viaţă şi ce am reuşit... Şi-n fiecare an, orologiul ne uimeşte, bucurându-ne câteodată şi dezamăgindu-ne de cele mai multe ori. Însă, cu trecerea anilor, valorile se schimbă radical.
În ciuda vremurilor grele, în care haosul pare a nu se mai termina, liniştea interioară devine din ce în ce mai prezentă, detaşându-ne tot mai mult de un spectacol obositor şi de multe ori grotesc, în care am fost chiar noi, actori. Lucrurile se văd cu totul altfel... Inutilul îşi schimbă valenţele, timpul devine din nou timp, cenuşiul dispare, lăsând contururi clare între alb şi negru. Între aceste graniţe net contrastante apar adevărate culori şi nuanţe, care ne definesc corect frumosul şi urâtul, dându-ne şansa rară de a înţelege cu adevărat care a fost năzuinţa vieţii noastre.
Ce ne-am dorit, ce ne-a displăcut şi unde ne-am rătăcit inutil. O concluzie pentru cifra şaptezeci? Şi eu, şi tu, şi el ne-am împleticit în utopii, ignorând simplitatea şi realitatea vieţii. Un individ poate fi fericit. O comunitate, niciodată! Şi asta, poate pentru simplul motiv că fericirea este învelişul fiecărui suflet. Valorile ei sunt mult prea diferite. Eu? Mulţumesc lui Dumnezeu! Sunt sănătos, am o nevastă solidară cu mine şi trăiesc fără patimă şi fără ură – «sine ira et studio», vorba lui Tacit –, privind în jurul meu fără a mai vrea să-i înţeleg pe ceilalţi. Şi asta, întrucât ceea ce merită cunoscut cu adevărat, nu poate fi găsit în vacarmul trufiilor omeneşti. Ce-mi mai pot dori? Să descopere cât mai mulţi oameni aceste lucruri nepreţuite! Şi pentru că, de ziua mea, vreau eu să vă fac un cadou, ambalat în sinceritate, vă dăruiesc un secret: fericirea unui om stă ascunsă în sufletul lui! Trebuie doar curăţat locul...”
Articol apărut în Jurnalul Naţional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu