De foarte mulţi ani fac eforturi să nu mă amestec nici măcar cu gândul, în jocul de umbre şi penumbre al politichiei noastre ciudate. Asta nu înseamnă că nu văd, aşa cum nu înseamnă, nici laşitate. Pentru mine, democraţia are reguli stricte, iar una dintre ele fiind, concentrarea pe propriile tale proiecte. O societate civilizată şi responsabilă este construită din „domenii”, fiecare ocupându-se cu seriozitate de specificul lui. Politichia este egală cu agricultura, cu medicina, cu ingineria sau cultura, un domeniu bine definit, cu responsabilităţi clare. Expresia „joc politic”, defineşte în esenţă, derapajul societăţii noastre. Jocul este necesar şi valabil în copilărie, atunci când nu există responsabilităţi, aşa cum poate fi continuat, doar în timpul liber, ca o distracţie. A mai apărut şi termenul de „jucător”! Te doare capul, domnule... Şi, ca să nu te mai doară, poţi extinde jocul, de exemplu în medicină, acceptând ca un neurochirurg să se considere şi el un jucător, fiind de acord să-ţi facă o gaură în cap, aşa, din joacă... El de ce să fie obligat să-şi facă meseria după reguli stricte? Îngăduinţa colectivă, lipsa rigorii, toleranţa, duc la anomalii cutremurătoare, cu efecte greu de imaginat. Astăzi asistăm la un dezastru. O maşinărie complicată, cu douăzeci de milioane de butoane, s-a dat rău de tot peste cap, pentru că în „joacă”, nişte „jucători” au apăsat haotic pe comenzi. A apărut echipa bub, un trio greu de imaginat, un fel de tripleţi făcuţi contra naturii, care au dat cu capul, cu mâinile, chiar şi cu picioarele, în pupitrul de comandă al societăţii noastre. S-au jucat micuţii, inventând tot felul de reguli, amuzându-se sau uimindu-se de efectele produse. Eu mă încăpăţânez să-mi imaginez, doamnelor şi domnilor! Cum s-ar fi reacţionat, dacă echipa bub ar fi fost într-o sală de operaţii? Sau într-o sală de concert, ori o biserică... Dacă, în mod direct (pentru că indirect chiar aşa este), le-ar fi fost lăsaţi în grijă, proprii noştri copii?... Am primit în casele vieţilor noastre, cu sau fără voie, echipa bub. Le-am dat o pâine caldă şi frumos rumenită. Dar ei, jucăuşii, ne-au distrus casele vieţilor noastre, lăsându-ne cu geamurile sparte, în plină iarnă. De ce? Răspunsul? În altă simfonie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu