"Şi ce înseamnă a scrie, dacă nu a striga de durere, lovind cu fiecare literă, clipele lumii? Nu este oare scrisul, o Ave Maria a lui Schubert, prin care înalţă din întuneric şi neştiinţă, sufletul omului? Nu cartea este astăzi, sipetul tuturor comorilor primite şi predate?"
"Dar, Dumnezeu a vrut ca aceşti oameni să se nască, punându-le în spinări fragile, frumosul şi urîtul, istoria şi povara vieţii, poruncindu-le să scrie ceea ce văd şi ceea ce le-a fost dat să simtă. Au fost creaţi ca nişte fiinţe cu senzori speciali, le-a fost înjumătăţit somnul, lăsându-li-se pentru bucăţi de noapte, doar visele văzute cu ochi deschişi. Le-a fost subţiat sufletul cu toate arsurile lumii, le-a fost luată culoarea obrajilor, pentru a se picta cu ea, singurătatea cititorului."
Fragmente din "Umbra de dincolo..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu