Şi ultimul concert

Da. Acesta este ultimul Concert... Luminile se sting aici, pentru a se aprinde mai mult şi mai puternic, la masa mea de lucru. Timpul, stăpânul tuturor, îmi falimentează blogul, fiind insuficient pentru o singură viaţă. Timpul e din ce în ce mai rapace, aspirându-ne zilele ca pe nişte clipe, expirând lucruri începute şi neterminate. Trebuie să scriu, trebuie să mă retrag în liniştea singurătăţii mele, acolo unde mă aşteaptă un Filosof de ocazie (roman în lucru), singur şi trist. L-am neglijat, dar nu l-am părăsit, iar povestea lui trebuie să meargă mai departe. Un personaj, o dată plămădit, trezit fără voia lui din întuneric, tras spre lumină, împins pe pagina unei cărţi, devine o entitate de care eşti răspunzător. Filosoful meu aşteaptă, făcându-se din ce în ce mai palid, suferind de indiferenţa demiurgului său. Mă întorc la el, pentru a-i dărui libertatea, pentru a-i deschide porţile spre o lume care sper că-l va primi. Iar noi? Poate ne vom mai întâlni... Aici ori în Atlantida... Mulţumesc tuturor celor care şi-au făcut timp pentru a asculta Simfonia Viselor, promiţându-le că înaintea fiecărui răsărit, eu stau în nesomn, adunând cuvinte şi imagini pentru cărţile pe care le scriu. Oricum, vă voi anunţa pe această cale, ori de câte ori, vor veni spre voi (prin cărţi), gândurile mele.

Cu respectul cuvenit tuturor celor care iubesc cartea,
A. C. Pahomi



Acesta era ultimul concert pregătit pentru voi, ultima pagină pe care o întorceam înaintea tăcerii. Însă, am primit un telefon! Bizar şi surprinzător! O voce, uşor hârâită, îmi vorbea despre cartea mea, Umbra de dincolo... Despre Simfonia Viselor şi despre momentele în care simte nevoia să evadeze din suferinţa unei maladii necruţătoare. Un om condamnat să trăiască într-un scaun cu rotile, a descoperit libertatea, urcând pe scara literelor mele. Mi-a mulţumit, dându-mi fiori pe şira spinării. Am simţit gustul metalic al vinovăţiei şi m-am răzgândit. Mă voi aşeza la pianul gândurilor mele şi voi cânta la patru mâini, interpretând concerte mari şi concerte mici, pentru un om care poate umbla doar închizându-şi ochii. Stimate Domn, aşezaţi-vă comod, fiindcă voi concerta în continuare, chiar dacă ar fi să o fac numai pentru Dumneavoastă...