Eclipsă. Parţială. De Soare. Fenomen rar, privit cu neîncredere şi cu o oarecare teamă. Spectacol grandios care ne fură vorbele, tulburându-ne gândurile şi paralizându-ne visele. Un moment frumos, care prin măreţia lui nu ne permite să-l slăvim prin stihuri, amuţindu-ne harul şi răvăşindu-ne sufletul. În trecut, oamenii făceau gălăgie, aruncând cu pietre, aruncând cu suliţe, spre cutremurătoarea întâlnire dintre Soare şi Lună. Pe atunci, omenirea trăia în linişte, îngrijorându-se doar când legile firii erau încălcate. Astăzi trăim în gălăgie, multă, prea multă gălăgie, potolindu-ne pentru puţină vreme, când steaua zilelor noastre se tăinuieşte în spatele Lunii. Ne este frică de ce va urma... Dacă Soarele plănuieşte în umbră să se întoarcă împotriva noastră, pedepsindu-ne că-l ignorăm prea mult? Dacă-şi pune întrebări profunde, considerând apoi că nu-l prea merităm? Oamenii tac acum... Soarele şi Luna... Un început de an în care se stinge parţial lumina. Oare clipeşte cerul pentru a ne privi mai bine? Atunci, ne-am „ars”! Va vedea dezordinea, cu care sigur El nu este de acord... Cât timp ne-a mai rămas? O clipă? E de ajuns!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu