Seara... Prima seară a singurătății coboară lin, aproape hoțește, crezând că o poate învălui pe Ofelia, ca o tainică și umedă apă... Liniștea, întovărășită de întunericul care intră pe fereastră, tresare la intervalele scurte ale unui orologiu care împarte timpul. Tic-tac, tic-tac...
Femeia stă dreaptă pe un scaun lipit de peretele odăii, cu ochii fixi, pierduți în mreaja nedumeririi. Pare a nu înțelege nimic din ceea ce i se întâmplă. Stă de ore întregi în același loc, parcă și-n aceeași poziție, privind un spectacol bizar, desfășurat în propria-i casă. Oameni mulți, rude și prieteni, au însoțit-o la început tăcuți, apoi vorbind în șoaptă și din ce în ce mai tare, pe drumul de la cimitir spre casă. I-au intrat în sufragerie, i s-au așezat la masă, au mâncat, după care au plecat pe rând, trecându-i prin față, spunându-i cuvinte fără sens pentru ea... Iar acum, liniște. Prea multă liniște... Visa? Era pe scena unui teatru absurd, într-o pauză dintre două acte? Singurul spectator al unei teme atât de profunde? Auzise de teatrul de apartament, însă nu-și amintea să-și dat acordul pentru ca această tragedie stupidă să fie jucată în casa și-n viața ei. Și de ce acceptase tocmai Octavian rolul acela macabru, fără să-i spună nimic, fără să o pregătească într-un fel sau altul?
Aștepta cuminte terminarea acestei reprezentații stupide, decisă să-i reproșeze lui Octavian lipsa de imaginație în alegerea unei teme teatrale. E drept că totul fusese bine jucat, atingând uneori limitele autenticului, însă forțase prea mult sensibilitatea ei. Ce demon îl îndemnase să-și aleagă tocmai rolul mortului? De unde până unde avea Octavian veleități de actor, el, care se arăta mereu plictisit de teatru? Ce farsă mai era și asta? Și de ce nu deschidea ușa acum, morocănos și nemulțumit așa cum era întotdeauna? De ce nu apărea să reproșeze ceva, lamentându-se pentru orice fleac?
Ofelia era obosită. Foarte obosită și năucită peste măsură. Nu-l va mai aștepta. Se va duce la culcare, singură, așa cum se întâmpla de câțva ani buni. Oricum, Octavian va găsi ceva de făcut chiar și la această oră, iar Ofelia nu avea puterea de-a comenta spectacolul sinistru pe care-l inventase tam-nesan bărbatul ei. Auzi! Să-și regizeze moartea... Ce tâmpit!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu