marți, 18 septembrie 2012

Omului cărții, adio...

În fiecare zi (Romulus Vulpescu) În fiecare zi, ne batem joc De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, în loc, Ramîne un desert de disperare. Ne amageste lenea unui vis Pe care-l anulam cu-o sovaire; Ne reculegem într-un cerc închis Ce nu permite ochilor s-admire; Ne rasucim pe-un asternut posac, Însingurati în doi, din lasitate, Mintindu-ne cu guri care prefac În zgura sarutarile uzate; Ne pomenim prea goi într-un tîrziu, Pe-o nepermis de joasa treapta trista: Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, Ca sa mai stim ca dragostea exista. În fiecare zi, ne batem joc De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, în loc, Ramîne un desert de disperare. ‎"Clipele tinere şi idolatre. Încă mi-e sete - plină e cana? Părul tău flutură prin amfiteatre... Timpul reţine-l: scade, Ileana." (Romulus Vulpescu - Evocare)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu