Îmi plac!... Febra pregătirilor, cadenţa din ce în ce mai accentuată, aerul proaspăt al zilelor, bucuria împlinirii. Apoi, liniştea! Acea linişte curată, aşezată, odihnitoare... Tihna care-ţi răsfaţă orele, lăsându-te să le stăpâneşti după bunu-ţi plac. Eu citesc, ascultând în acelaşi timp muzică clasică. Astăzi Beethoven şi Ceaikovski, Concertul No. 5 şi Concertul No.1. Asta mi-am ales. Cartea? Despre puterea subconştientului... Citesc... Ascult... Gândesc... Şi prin mintea mea trec întrebări, idei, proiecte... A lucra programat cu subconştientul pare a fi interesant... Stăpânire de sine, disciplină mentală, prezenţă de spirit, autocontrol... Mult prea vehiculata formulă a gândirii pozitive... Construcţia, planul, acţiunea... Îmi place! Însă gândurile mă trădează, alunecând cu neruşinare spre realitate. Mă lupt cu ele, dar nu sunt încă un dresor în cuşca cu lei... Conştientul poate dicta subconştientului, iar acesta se supune docil, căutând şi găsind soluţii!... Mă gândesc la unii semeni ai mei... Conştientizarea conştiinţei! Ce glumă! Reflectez la minunea sărbătorilor de Paşti... La teribila profunzime a sacrificiului... La tema morţii învinse... La Înviere... An de an ni se arată Lumina, ca un orologiu care bate, bate, bate, mângâind timpul nostru omenesc. Pe cruce este urcat Iisus, între cer şi pământ, absorbind întregul păcat al lumii, curăţând trecutul întunecat, aşteptându-ne conştiinţele... Oare cât şi până când va mai putea aştepta?... Concertul No. 1 se termină, închid cartea şi zâmbind trist, îi comand conştient subconştientului să spere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu