Citesc, privesc, gândesc. Încerc să-mi domin dezordinea firească a unei minți flămânde de orice informație, încerc să-mi curăț de răzvrătire gândurile și de nedreptăți, sufletul... Încerc să-mi liniștesc neliniștile, să-mi stăpânesc temerile, să-mi evaluez valorile... Crâmpeie de lumină îmi apar, scurte, rapide ori grăbite, fleșuri orbitoare care-mi odihnesc pentru clipe, așteptările. Ceva este deasupra trăirilor noastre cotidiene... O liniște... O armonie fără seamăn, un drum care începe în noi și se pierde undeva în înalt sau invers... Există o cale tăinuită, dar plină, plină de obstacole, stavile neorânduite, aruncate de-a valma prin mintea noastră... Însă, dincolo de ele, undeva între gânduri și suflet se află o fisură, o șansă de evadare, o scăpare sau o trecere de la animal la ceva superior... Există !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu