Bani, bani, bani!

Îmbogăţirea este de trei feluri: unu, pentru a scăpa pentru totdeauna de grija zilei de mâine, doi, un fel de „meserie” pentru marii jucători şi trei, manifestarea disperată a neamurilor proaste. De norocul căzut peste noapte, nu e cazul să vorbim. În prima categorie, găsim oameni care-şi caută liniştea, visând la proiecte mari, care nu au nici o legătură cu banii. Ei îşi vor viaţa aşezată, pentru a o trăi la cotele înalte ale frumosului. Se vor eliberaţi, tocmai pentru a se putea înălţa. În a doua categorie sunt cei pentru care banii nu sunt o miză. Ei adulmecă regulile jocului, fiind fascinaţi de labirintul sinuos al zerourilor care se aşează în spatele cifrelor. Nu iubesc şi nu dispreţuiesc banii, privindu-i doar ca pe nişte rezultate ale minţii. Ei, dar mai există şi a treia categorie... Din păcate, cea mai numeroasă. Cum arată un reprezentant al acestei categorii? La început este umil, cu privirea uşor tâmpă. Zâmbeşte timid, făcând pe nevinovatul, iar dacă ai neşansa de a nu-i surprinde la timp razele de viclenie care-i străfulgeră ochii, te-ai ars! Sub masca prostănacă va fi mereu un chip încordat, atent la orice mişcare care poate fi speculată. Va face paşi mici, dar siguri, aşezându-şi mereu înainte, lăcomia, invidia, ura. Te va vinde, te va trăda fără regrete, bucurându-se. Se va teme instinctiv, doar de cei din categoria lui. Va începe să se exteriorizeze imediat după primele tunuri, indiferent de mărimea lor. Îşi va lua telefon din ultima generaţie. Haine, pantofi şi genţi de firmă. Maşină! Neapărat maşină din ce în ce mai scumpă. Apoi, casă! Va pleca în vacanţe exotice din care nu va înţelege nimic, povestindu-ţi cu superioritate despre culorile băuturilor sorbite cu paiul. Va dispreţui aproape totul, fiindcă nu va înţelege nimic. Valorile pentru un astfel de exemplar sunt invers proporţionale cu cele reale. Viaţa şi-o va trăi la intensitatea competiţiei cu ceilalţi, considerându-se din ce în ce mai îndreptăţit să abuzeze. Va deveni o fiinţă „superioară”, cu o amplificare periculoasă a mirosului, pentru că totul în jur va începe să „pută”. Şi rude şi prieteni... Şi strada şi ţara... Bani, bani, bani! Bilete de hârtie care-şi bat joc de vieţile oamenilor... Trist şi atât de adevărat... Şi totuşi, soarele răsare în fiecare dimineaţă fără să ne ceară bani, luminând şi încălzind deopotrivă, bogaţi, jucători, parveniţi, păduri, şesuri, mări... Oare de ce? Să aibă viaţa un alt preţ?
„NEBUNE IN ACEASTA NOAPTE VOI CERE DE LA TINE SUFLETUL TAU...”