Cititorule... aici ne-am întâlnit! Joi, 23 iunie 2011, la Uniunea Scriitorilor, copleşiţi de o vară toridă, ne-am refugiat în răcoarea nedesluşită a unei lumi, care încă refuză să moară. Zidurile casei Monteoru, care ostenesc din 1874, ne-au oficiat întâlnirea, privindu-ne pe sub pleoape de istorie. Am urcat treptele de marmură ale unei scări care îmbrăţişează tandru o rotondă. Ne-am lăsat răsfăţaţi de interioarele în stil eclectic franţuzesc, care ascund după lambriuri din esenţe rare, tăcerea. Apoi, Sala Oglinzilor şi-a deschis uşile grele, lăsându-mi numele şi scriitura să plutească între pereţii tapisaţi cu mătase. Te-am privit, cititorule, încrucişându-mi cu tine, curiozitatea... Ţi-am simţit întrebările nerostite...
Critici inteligenţi şi minuţioşi au disecat sub ochii tăi romanul Chiriaşul de la demisol, răsfoindu-mi gândurile nopţii, iar ţie, plimbându-ţi printre oglinzi, fantezia.
Mi-ai dăruit la final, cititorule, cuvinte şi flori care mi-au răsplătit nesomnul. M-ai lăsat să-mi simt fericirea umblând hai-hui, printre stucaturile pictate pe înaltul plafonului, căutând o fisură prin care să iasă spre cerul care se înstela. Îţi mulţumesc, cititorule şi cu respect mă înclin în faţa ta!
