Pași grăbiți spre teatru... Cerul, încărcat de nori grei, se juca cu noi oamenii, nehotărît dacă va trimite sau nu o furtună de vară peste oraș. Teatrul Foarte Mic, elegant, discret, își primea în tăcere spectatorii, fără a dezvălui aproape nimic din ceea ce urma să le ofere. Cinci actori... Cristi Iacob, Oana Albu, Avram Birău, Gabriela Iacob și Radu Zetu, pe mica scenă, urmau să magnetizeze întreaga sală, într-un spectacol de excepție – Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu. De ce de excepție? Fiindcă, prin jocul și talentul celor cinci actori, spectatorul nu mai putea face nici o trimitere la Teodor Mazilu, piesa fiind tranferată, mulată, mișcată pe o realitate trăită astăzi, în jurul nostru. Personajele erau consumate în 2014, extrase dintr-un trecut relativ recent, însă totuși trecut, forțate să ne dezvăluie că timpul pare a sta pe loc înăuntrul banalității umane. Eternele vicii, mentalitățile adaptate, erorile cavernoase ale unor minți odihnite, lipsa originalității individuale, umbre care însoțesc la nesfârșit, omul. Îl priveam pe Cristi Iacob, întrebându-mă dacă suntem conștienți de talentele actoricești care ne-au fost date spre desfătare, nouă, spectatorilor români... Un actor bun? Nu... Un actor uriaș strecurat într-un trup obișnuit, un talent care nu obosește să te surprindă, o metamorfozare care se petrece sub ochii tăi, năucindu-te. Indiscutabil, spectacolul îi aparține, însă jocul celorlalți, îl face posibil. Cinci actori, dintre care patru susțin cheia de boltă a unei arhitecturi de mare valoare, numită aici Cristi Iacob, însă regăsită în teatrul românesc sub multe alte denumiri. Aproape dureros de bun, teatrul își duce cu decență crucea, așteptându-ne pe noi cei grăbiți să-i trecem pragul, pentru a ne înnobila și a ne răsfăța sufletele... Am plecat cu pași înceți, savurând în tăcerea serii plăcerea strecurată printre gândurile care prea rar se desfată cu un spectacol de teatru... Până și cerul se curățase de nori, lăsându-i nopții dreptul de a se întuneca lin...
